A

Abces dentar – Infecție localizată la rădăcina dintelui sau în gingie, însoțită de durere și umflare.

Ablatie dentara – Îndepărtarea țesutului dentar prin metode mecanice sau chimice.

Abradare dentara – Uzura suprafeței dintelui cauzată de frecare excesivă.

Afte bucale – Leziuni dureroase și superficiale ale mucoasei bucale.

Amprenta dentară – Reproducere exactă a formei dinților și gingiilor.

Anestezie locală – Substanță utilizată pentru a amorți o zonă în timpul tratamentului dentar.

Anomalii dentare – Probleme legate de poziție, formă, mărime sau număr al dinților.

Antiseptic oral – Substanță care reduce numărul bacteriilor din cavitatea bucală.

Aparat de contenție – Dispozitiv purtat după aparat dentar pentru menținerea rezultatelor.

Aparat dentar – Dispozitiv folosit pentru corectarea alinierii dinților.

Apicectomie – Îndepărtarea vârfului rădăcinii unui dinte și a țesutului infectat.

Arc ortodontic – Sârmă aplicată pe bracketuri pentru a mișca dinții.

Articulație temporo-mandibulară (ATM) – Leagă mandibula de craniu și permite mișcarea maxilarului.

Atrofie osoasă – Pierderea volumului osos după extracții dentare sau lipsa stimulării.

Autogrefa osoasă – Țesut osos prelevat de la pacient pentru reconstrucție.

 Abraziune dentară – Pierderea mecanică a smalțului prin frecare excesivă, de obicei din periaj incorect sau bruxism.

Abutment (bont protetic) – Piesa de legătură dintre implantul dentar și coroana protetică.

Activator ortodontic – Aparat mobil folosit pentru a corecta poziția maxilarelor la copii.

Aditie osoasă – Procedură chirurgicală prin care se adaugă os acolo unde volumul osos este insuficient.

Afecțiune endodontică – Boală a pulpei dentare sau a țesuturilor periapicale.

Afta traumatică – Leziune ulcerativă cauzată de mușcătură accidentală sau iritație mecanică.

Agenezia dentară – Absența congenitală a unuia sau mai multor dinți.

Alginat – Material folosit pentru luarea amprentelor dentare.

Alveolită – Inflamație dureroasă a alveolei dentare după extracție.

Ameloblastom – Tumoră odontogenică benignă, cu creștere lentă, dar invazivă local.

Analgezic – Medicament utilizat pentru reducerea durerii.

Anchiloză dentară – Fuzionarea rădăcinii dintelui cu osul, fără ligament parodontal.

Anestezie intraligamentară – Anestezie injectată direct în ligamentul parodontal.

Anodonție – Absența completă a tuturor dinților, rară și congenitală.

Antagonist dentar – Dinte corespunzător din arcada opusă care face contact cu dintele analizat.

Antibiotic profilactic – Administrat înainte de intervenții pentru a preveni infecțiile.

 Apnee în somn (de origine orală) – Afecțiune respiratorie care poate fi corectată cu dispozitive orale speciale.

Arcuri ortodontice – Fire metalice flexibile utilizate în aparatele fixe pentru mișcarea dinților.

Articulație dentară – Interacțiunea mecanică dintre dinți în timpul masticației.

Aspirator salivar – Dispozitiv folosit pentru a menține zona uscată în timpul tratamentului.

Avulsie dentară – Expulzarea completă a unui dinte din alveolă, de obicei prin traumă.

 

B

Biocompatibil – Compatibil cu organismul, fără a provoca reacții negative.

Bloc anestezic – Tehnică de anestezie pentru zone extinse, prin amorțirea unui nerv.

Bont protetic – Piesă conectată la implant, pe care se fixează coroana.

Brackets – Piese mici lipite de dinți pentru fixarea arcului ortodontic.

Bruxism – Scrâșnirea sau încleștarea dinților, adesea în somn.

Balans protetic – Stabilitatea unei proteze mobile în timpul masticației.

Bandă ortodontică – Inel metalic aplicat pe molari pentru ancorarea aparatului ortodontic.

Benzile abrazive – Folosite pentru modelarea sau reducerea materialelor dentare.

Biofilm oral – Comunitate de bacterii atașate de suprafața dinților sau gingiei.

Bleaching (albire dentară) – Procedură estetică pentru deschiderea culorii naturale a dinților.

Bloc osos – Segment de os natural (sau sintetic) folosit pentru reconstrucții mari.

Bolus alimentar – Masa de alimente mestecate pregătită pentru înghițire.

Bruxism diurn – Scrâșnirea dinților în timpul zilei, adesea asociată cu stres.

Buccal (vestibular) – Partea exterioară a unui dinte, orientată spre obraz.

 

C

Candidoză orală – Infecție fungică în cavitatea bucală, cunoscută și ca „mucegai bucal”.

Caria dentară – Distrugerea progresivă a smalțului dinților din cauza bacteriilor.

Cavități interdentare – Cariile formate între dinți, greu vizibile fără radiografie.

Cementare – Procedura prin care se fixează lucrările protetice pe dinți sau implanturi.

Cement dentar – Material folosit pentru fixarea coronițelor sau punților.

Chirurgie orală – Specialitate care include extracții complexe și intervenții asupra osului.

Chist dentar – Cavitate umplută cu lichid sau țesut, localizată la rădăcina unui dinte.

Chiuretaj gingival – Curățarea adâncă a spațiilor dintre dinte și gingie.

Clasa Angle – Clasificarea tipurilor de mușcătură din punct de vedere ortodontic.

Clenching – Încleștarea involuntară a dinților, asociată cu stresul.

Colorație dentară – Pătarea dinților de la alimente, tutun sau medicamente.

 Compomer – Material hibrid folosit pentru obturații la copii.

Contur gingival – Forma naturală a gingiei în jurul fiecărui dinte.

Coroană dentară – Acoperire protetică folosită pentru a proteja un dinte deteriorat.

Crăpătură dentară – Fisură în smalț, care poate provoca disconfort.

Curetaj subgingival – Procedură de curățare sub linia gingiei, în profunzime.

Cuspid – Proeminență pe suprafața dinților posteriori, folosită în masticație.

Câmp protetic – Suprafața pe care se sprijină o proteză mobilă.

Canal radicular – Spațiul din interiorul rădăcinii dintelui care adăpostește pulpa.

Carii rampante – Cariile care avansează rapid și afectează mulți dinți simultan.

Cariatură – Zone multiple de carii într-o singură arcadă.

 Cavitate pulpară – Spațiul din interiorul dintelui unde se află nervul și vasele de sânge.

Cimentare definitivă – Fixarea permanentă a unei lucrări protetice.

Cimentare provizorie – Fixare temporară a unei lucrări până la finalizarea tratamentului.

Ciment fosfat – Material de cimentare utilizat în restaurările protetice.

Clasa I Angle – Relație normală între maxilar și mandibulă.

Clasa II Angle – Mandibula este înapoiată față de maxilar, adesea asociată cu mușcătură adâncă.

Clasa III Angle – Mandibula este poziționată în fața maxilarului (prognatism mandibular).

Compresă hemostatică – Material folosit pentru a opri sângerarea după extracție.

Compresie sinusala – Apăsarea accidentală a sinusului maxilar în timpul extracției molarilor superiori.

Computer tomograf dentar (CBCT) – Examinare 3D a structurilor dento-maxilare.

Concrestare dentară – Fuziunea a două rădăcini ale dinților prin ciment.

Conductor nervos dentar – Canalul prin care trece nervul dentar inferior.

Conicitate radiculară – Formă naturală a rădăcinii dintelui, importantă în tratamentele endodontice.

Contaminare endodontică – Intrarea bacteriilor în canalul radicular în timpul tratamentului.

Contenție ortodontică fixă – Fir metalic lipit pe spatele dinților pentru a menține poziția obținută.

Contenție ortodontică mobilă – Gutieră transparentă sau aparat mobil pentru păstrarea rezultatelor după aparat dentar.

Control profilactic – Consultație periodică pentru prevenirea apariției bolilor orale.

Contur coronar – Forma exterioară a coroanei dentare, importantă pentru estetică și funcționalitate.

Corecție ocluzală – Ajustare a mușcăturii pentru a preveni uzura sau durerile articulare.

Coroană integral ceramică – Coroană realizată 100% din ceramică, fără metal, foarte estetică.

Coroană metalo-ceramică – Coroană cu structură metalică acoperită de ceramică.

Coroană temporară – Coroană provizorie purtată între etapele unui tratament protetic.

Crăpături de smalț – Fisuri fine, superficiale, ce apar în urma stresului mecanic sau termic.

Creastă alveolară – Porțiunea osoasă care susține dinții sau implanturile.

Crestatomie – Îndepărtarea chirurgicală a unei porțiuni din creasta alveolară.

Cuspizi protetici – Proeminențele artificiale create pe o coroană sau fațetă pentru a imita anatomia naturală.

Cuspidat – Dinte cu o proeminență bine definită pe suprafața de mestecat.

Cuspizi inversați – Contact anormal între cuspizii superiori și cei inferiori.

 

D

Decalcifiere – Pierderea mineralelor din smalț, semn timpuriu al cariei.

Debridare – Îndepărtarea țesuturilor moarte sau infectate din cavitatea bucală.

Defect osos – Zonă cu pierdere de masă osoasă în jurul unui dinte.

Detartraj – Îndepărtarea tartrului cu ajutorul ultrasunetelor sau manual.

Diagnostic parodontal – Evaluarea completă a gingiilor și suportului osos.

Digă dentară – Folie de latex folosită pentru izolarea dintelui tratat.

Dinți de lapte – Primii dinți temporari ai copiilor, care vor fi înlocuiți.

Dinți incluși – Dinți care nu au erupt și rămân în os (de obicei molari de minte).

Dinți permanenți – Dinții definitivi care înlocuiesc dinții de lapte.

Disjuncție maxilară – Lărgirea controlată a palatului prin aparate ortodontice.

Durere pulpară – Durere intensă la nivelul nervului dintelui, adesea în caz de infecție.

Dentina – Stratul de sub smalț, mai moale, care protejează pulpa dentară.

Dens invaginatus – Malformație dentară rară în care smalțul pătrunde în interiorul dintelui.

Depășire endodontică – Materialul de obturație din canal trece dincolo de vârful rădăcinii.

Descoperire de implant – Procedură prin care se accesează implantul acoperit de gingie pentru montarea bontului protetic.

Deshidratare dentară – Pierderea temporară a apei din smalț, ce duce la albire temporară.

Diagnostic radiologic – Stabilirea unui diagnostic pe baza imaginilor obținute cu raze X.

Dinte ancoră – Dinte care susține o punte dentară.

Dinte abrazat – Dinte cu suprafața uzată excesiv din cauza periajului agresiv sau bruxismului.

Dinte erupționat – Dinte care a apărut complet în cavitatea orală.

Dinte impactat – Dinte care nu a reușit să erupă complet din gingie.

Dinte migrat – Dinte care și-a modificat poziția în arcadă din cauza unui dezechilibru.

Disconfort ocluzal – Senzație de tensiune sau presiune cauzată de o mușcătură incorectă.

Disfuncție temporo-mandibulară (DTM) – Tulburare a articulației mandibulei, adesea însoțită de dureri sau zgomote.

Disjunctor maxilar – Dispozitiv ortodontic folosit pentru a lărgi osul maxilar.

Dispozitiv de contentie – Aparat care menține poziția dinților după tratamentul ortodontic.

Distal – Partea unui dinte orientată spre capătul posterior al arcadei.

Distracție osoasă – Tehnică chirurgicală de alungire treptată a osului.

Dizolvarea smalțului – Pierderea mineralelor din smalț, cauzată de acizi sau eroziune.

Drenaj chirurgical – Evacuarea puroiului dintr-un abces prin incizie.

Durată de viață protetică – Perioada în care o coroană, punte sau proteză este funcțională.

 

E

Edem gingival – Umflarea gingiei cauzată de inflamație.

Edentație – Lipsa unuia sau mai multor dinți în arcadă.

Ectopie dentară – Poziționare anormală a unui dinte, de obicei în afara arcadei dentare.

Efect halo – Reflexie albăstruie a marginilor dinților în albirea dentară intensă.

Email dentar (smalț) – Strat dur care protejează partea vizibilă a dintelui.

Endodonție – Ramură a stomatologiei care se ocupă cu tratamentul canalului radicular.

Eroziune dentară – Distrugerea smalțului din cauza acizilor alimentari sau gastrici.

Examen clinic oral – Evaluarea vizuală și tactilă a cavității bucale de către medic.

Exostoză – Creștere osoasă benignă în interiorul cavității bucale.

Expunere pulpară – Deschiderea camerei pulpare în urma unei carii sau fracturi.

Ecografie dentară – Tehnică rar folosită, destinată în special glandelor salivare.

Ediție protetică – Adaptarea sau refacerea unei lucrări protetice.

Electrocauterizare – Tehnică de tăiere a țesuturilor moi cu ajutorul curentului electric.

Elichidare a canalului – Curățare completă și dezinfectare a canalului radicular.

Emdogain – Gel utilizat în regenerarea țesuturilor parodontale.

Emergență protetică – Zona în care o coroană sau fațetă iese din gingie.

Encapsulare nervoasă – Izolarea pulpei dentare prin formarea de dentină secundară.

Endodontie rotativă – Tehnică modernă de tratament de canal cu instrumente rotative.

Endo-Perio – Afecțiune mixtă care implică atât pulpa dentară, cât și țesuturile parodontale.

Epiteliu de atașament – Țesut care leagă gingia de suprafața dintelui.

Erupție dentară – Procesul prin care un dinte pătrunde în cavitatea bucală.

Eroziune chimică – Distrugerea smalțului prin acțiunea substanțelor acide.

Esential gingival – Linia de contact dintre marginea coroanei dentare și gingie.

Estetică dentară – Ramură a stomatologiei care se ocupă de aspectul zâmbetului.

Etanșare marginală – Închiderea perfectă a unei obturații pentru a preveni infiltrarea bacteriilor.

Evidare carioasă – Îndepărtarea țesutului dentar afectat de carie.

Examen parodontal – Evaluare clinică și radiologică a stării gingiilor și osului.

Exarticulare dentară – Scoaterea completă a unui dinte din alveolă în urma unui traumatism.

Excizia chistului – Îndepărtarea chirurgicală a unui chist dentar sau osos.

Exfoliere dentară – Procesul natural de cădere a dinților de lapte.

Expansiune ososă – Lărgirea osului alveolar pentru a face loc unui implant.

Expunere coronară – Eliberarea din gingie a unei coroane dentare incluse.

Extraoral – Orice procedură sau observație efectuată în afara cavității orale.

Extractie dentară – Îndepărtarea unui dinte din cavitatea orală, simplă sau chirurgicală.

 

F

Fațetă dentară – Placaj subțire aplicat pe fața vizibilă a dintelui pentru estetică.

Fibrină – Proteină implicată în coagularea sângelui, utilă în vindecarea postoperatorie.

Fibrom – Tumoră benignă, frecvent întâlnită în cavitatea bucală.

Fistulă dentară – Canal de drenaj al unui abces dentar sau infecție.

Fluor – Element natural care întărește smalțul și ajută la prevenirea cariilor.

Fluorizare – Procedură profesională prin care se aplică fluor pe dinți.

Formocrezol – Substanță utilizată în tratamentele pulpare ale dinților de lapte.

Fractură dentară – Ruperea unui dinte, parțială sau totală.

Frenectomie – Îndepărtarea chirurgicală a frenului lingual sau labial.

Fren lingual – Banda de țesut care leagă limba de podeaua gurii.

Fălcile – Termen popular pentru maxilar și mandibulă.

Fascicul neurovascular – Pachet de nervi și vase de sânge care traversează mandibula sau maxilarul.

Fază de osteointegrare – Perioada de vindecare în care implantul se prinde de os.

Filtru de saliva – Dispozitiv care controlează umiditatea în timpul procedurilor.

Fistulă oro-sinusală – Comunicare anormală între cavitatea orală și sinus.

Fixare ortodontică – Aplicarea aparatului ortodontic pe dinți.

Fluorizare profesională – Aplicarea de fluor pe dinți de către medicul stomatolog.

Foramen apical – Orificiul de la vârful rădăcinii prin care trec vasele și nervii.

Forță ortodontică – Presiune controlată aplicată asupra unui dinte pentru a-l mișca.

Fractură alveolară – Ruperea osului care susține unul sau mai mulți dinți.

Fren labial – Țesutul care unește buza de gingie în partea superioară sau inferioară.

Fumător pasiv – Persoană expusă fumatului altora, afectată și ea la nivel oral.

Funcție masticatorie – Capacitatea de a mesteca eficient alimentele.

 

G

Gingie – Țesutul moale care înconjoară dinții și osul alveolar.

Gingivectomie – Îndepărtarea unei porțiuni de gingie, de obicei în scopuri terapeutice.

Gingivită – Inflamația gingiilor cauzată de acumularea de placă bacteriană.

Gingivită ulcero-necrotică – Formă severă de gingivită, cu ulcerații și sângerări.

Gingivoplastie – Remodelarea gingiei pentru îmbunătățirea esteticii sau igienei.

Granulom dentar – Inflamație cronică la vârful rădăcinii unui dinte.

Grefă gingivală – Transplant de țesut moale pentru a acoperi o recesiune gingivală.

Gargară antiseptică – Clătire orală cu soluții antibacteriene.

Gel hemostatic – Substanță aplicată pentru oprirea sângerării locale.

Germeni dentari – Structurile din care se formează dinții în perioada fetală.

Ghid chirurgical – Dispozitiv utilizat pentru a plasa corect implanturile dentare.

Gingie hiperplazică – Gingie îngroșată, de obicei din cauza inflamației cronice.

Gingie retractată – Gingie care s-a tras de pe dinte, expunând rădăcina.

Gingivoplastie cu laser – Remodelarea estetică a gingiei cu ajutorul laserului.

Globuli gingivali – Formațiuni roșii sau albicioase ce apar pe gingie în infecții.

Grad de mobilitate dentară – Măsura în care un dinte se mișcă în alveolă.

Granulație – Țesut de vindecare care apare după extracții sau intervenții.

Greșeli de periaj – Tehnici incorecte care pot duce la retracții gingivale sau abraziuni.

Gust metalic – Senzație neplăcută în gură, uneori semn al unei infecții sau al unui tratament.

Gutieră de bruxism – Dispozitiv din plastic purtat pe dinți pentru a proteja smalțul.

Gutieră de contentie – Gutieră transparentă care menține poziția dinților după ortodonție

 

H

Halena – Respirație urât mirositoare cauzată de bacterii sau boli orale.

Hipoplazie de smalț – Dezvoltare incompletă a smalțului, ce duce la pete sau fragilitate.

Hipersalivație – Producție excesivă de salivă.

Hipersensibilitate dentară – Durere sau disconfort la rece, cald sau dulce.

Hidroxiapatită – Material ceramic folosit pentru regenerarea osoasă.

 Halitoză – Denumirea medicală a respirației urât mirositoare.

Hemostază locală – Controlul sângerării în timpul sau după o procedură dentară.

Herpes oral – Infecție virală comună care produce vezicule dureroase.

Higienist dentar – Specialist în igienă orală care asistă medicul în prevenție.

Hipersensibilitate la albire – Reacție temporară a dinților după tratamente de albire.

Hipodontie – Lipsa unuia sau mai multor dinți congenitali.

Hipersalivație reflexă – Producție crescută de salivă ca răspuns la stimulii din cavitatea orală.

Hipersensibilitate cervicală – Disconfort la rece sau dulce în zona gingiei.

Hipoalgezie – Sensibilitate redusă la durere, uneori în urma anesteziei.

Hipoclorit de sodiu – Substanță folosită pentru dezinfectarea canalelor dentare.

Histologie dentară – Studiul microscopic al țesuturilor dentare.

 

I

Igienizare profesională – Curățare completă a dinților realizată de personal medical.

Implant dentar – Șurub de titan introdus în os pentru a înlocui un dinte lipsă.

Implant zigomatic – Implant lung inserat în osul zigomatic, folosit când nu mai există os maxilar suficient.

Infiltrație anestezică – Injectare locală de anestezic în zona de tratament.

Inlay – Restaurare indirectă, realizată în laborator și cimentată în cavitatea dintelui.

Intercuspidare – Mod în care cuspizii dinților superiori se încadrează în cei inferiori.

Implant subperiostal – Implant plasat deasupra osului, sub gingie, folosit rar.

Indicele de placă bacteriană – Măsurare a acumulării de placă pe dinți.

Indicele gingival – Instrument de evaluare a inflamației gingivale.

Inflamație cronică – Inflamație de lungă durată care afectează țesuturile orale.

Infecție pulpară – Pătrunderea bacteriilor în nervul dintelui, cauzând durere intensă

Inflamație gingivală – Răspuns al gingiei la acumularea de placă bacteriană, manifestat prin roșeață, umflare și sângerare.

Infecție periimplantară – Inflamație și pierdere osoasă în jurul unui implant dentar.

Infecție post-extracțională – Complicație după extracție, caracterizată prin durere, inflamație și uneori puroi.

 Infiltrat periapical – Acumulare de celule inflamatorii în jurul rădăcinii dintelui.

Inlay ceramic – Restaurare realizată în laborator, introdusă în cavitatea unui dinte afectat de carie.

Inserție implant – Procedura chirurgicală prin care un implant dentar este fixat în os.

Intervenție chirurgicală pre-implant – Procedură care pregătește osul sau gingia pentru primirea unui implant.

Iritație orală – Disconfort localizat cauzat de proteze, aparate sau leziuni.

Izolație cu baraj de cauciuc – Tehnică utilizată pentru a menține un dinte uscat în timpul tratamentului.

Izolare cu digă – Separarea dintelui tratat de restul gurii printr-o folie elastică.

 

K

Keratită orală – Afecțiune rară în care mucoasa orală devine îngroșată și aspră.

 

L

Lichen plan oral – Afecțiune inflamatorie cronică a mucoasei bucale.

Ligatură ortodontică – Element care fixează arcul ortodontic pe bracketuri.

Leucoplazie – Pată albă pe mucoasa bucală, ce necesită monitorizare.

Luxație dentară – Dezlocare parțială sau completă a unui dinte din alveolă.

Laser dentar – Tehnologie utilizată pentru tăierea țesuturilor moi sau pentru tratamente estetice.

Leziune albicioasă – Zonă de pe mucoasă care apare albă, poate semnala iritații sau afecțiuni grave.

Leziune carioasă profundă – Carie care ajunge aproape de nervul dintelui.

Leziune traumatică – Deteriorare a dinților sau țesuturilor orale în urma unui impact.

Ligament parodontal – Țesutul care leagă dintele de os, permițându-i o ușoară mobilitate.

Lingual – Suprafața dintelui orientată spre limbă.

Lipofibrom – Tumoră benignă rară în cavitatea bucală, cu structură grasă.

 

M

Malocluzie – Aliniere incorectă a dinților sau maxilarelor.

Mandibulă – Osul inferior al feței care susține dinții de jos.

Malformație dentară – Dezvoltare anormală a formei sau structurii unui dinte.

Masa musculară masticatorie – Grupul de mușchi implicați în masticație.

Material de obturație – Substanță folosită pentru a umple cavitățile dentare.

Maxilar rezidual – Osul maxilar rămas după extracția dinților.

Mezial – Partea unui dinte orientată spre linia mediană a feței.

Microabraziune – Îndepărtarea minimă a smalțului pentru îmbunătățirea esteticii.

Mobilitate patologică – Mișcare excesivă a dintelui, cauzată de pierderea suportului osos.

Modificare ocluzală – Ajustare necesară a mușcăturii în urma restaurărilor.

Molar de minte – Al treilea molar, care erupe de obicei între 17–25 de ani.

Monitorizare ortodontică – Urmărirea evoluției tratamentului cu aparat dentar.

Mucocel – Chist benign cu conținut de salivă, apărut pe mucoasa bucală.

Mucoasa alveolară – Țesutul care acoperă osul în zona fără dinți.

Mucozită – Inflamație a mucoasei bucale, deseori legată de purtarea protezelor.

Musculatură masticatorie – Grup de mușchi implicați în funcțiile de mestecat și vorbit.

Material compozit – Rășină estetică folosită pentru obturații și fațete.

Maxilar – Osul superior care susține dinții frontali și laterali superiori.

Metalo-ceramică – Material compus din metal și ceramică, folosit pentru coroane.

Mobilitate dentară – Mișcarea anormală a unui dinte în alveolă.

Molar – Dinți mari, situați în spatele gurii, folosiți pentru mestecare.

Mucoasa bucală – Țesutul moale care căptușește interiorul cavității orale.

Muguri dentari – Structuri embrionare din care se dezvoltă dinții în viața intrauterină.

 

N

Nevralgie de trigemen – Durere severă pe traiectul nervului trigemen, care poate fi resimțită la nivelul dinților, feței și maxilarelor.

Nefiltrat – Canal dentar care nu a fost complet curățat și obturat.

Neoformare osoasă – Procesul prin care osul se regenerează, în special după aditie.

Nerv alveolar inferior – Nerv principal care dă sensibilitate dinților inferiori.

Nevrinom – Tumoră benignă a nervilor periferici, rară în cavitatea orală.

Nicotină orală – Depozite pigmentare pe gingii cauzate de fumat.

Nodul mucoasei – Mică umflătură benignă cauzată de retenția glandelor salivare.

Nutriție orală – Alimentație echilibrată care influențează sănătatea orală.

 

O

Obturatie (plombă) – Material folosit pentru a umple o cavitate rezultată în urma unei carii.

Obturatie de canal – Umplerea canalelor radiculare după tratamentul endodontic, pentru a preveni reinfectarea.

Ocluzie dentară – Modul în care dinții superiori se aliniază cu cei inferiori în timpul mușcăturii.

Odontalgie – Durere de dinți, termen medical general pentru durerea dentară.

Odontom – Tumoră benignă, de origine odontogenică, adesea asimptomatică.

Onlay – Restaurare indirectă ce acoperă unul sau mai mulți cuspizi ai dintelui.

Ortodonție – Ramura stomatologiei care corectează poziția dinților și a maxilarelor.

Obturatie estetică – Plombă realizată din compozit de culoarea dintelui.

Obturatie temporară – Material provizoriu aplicat între ședințele de tratament.

Ocluzie inversă – Situație în care dinții inferiori se suprapun peste cei superiori.

Ocluzie traumatică – Mușcătură care provoacă dureri sau distruge dinții/gingiile.

Odontogeneză – Procesul de formare și dezvoltare a dinților.

Osteogeneză – Procesul prin care se formează os nou.

Osteointegrare – Legătura biologică dintre os și implantul dentar.

Osteom – Tumoră osoasă benignă, întâlnită rar în maxilar sau mandibulă.

Osteoplastie – Remodelare chirurgicală a osului alveolar.

Osteoporoză maxilară – Scăderea densității osoase la nivelul maxilarului, afectând implanturile.

Otalgie reflexă – Durere de ureche cauzată de probleme dentare (mai ales molari inferiori).

 

P

Pacient edentat – Persoană care a pierdut total sau parțial dinții dintr-o arcadă.

Palatin – Termen care face referire la cerul gurii.

Papilă interdentara – Porțiunea de gingie dintre doi dinți adiacenți.

Pachet vasculo-nervos – Grup de vase de sânge și nervi care alimentează și inervează un dinte.

Palpatia gingivală – Tehnică de examinare a gingiei prin apăsare ușoară pentru a identifica inflamații sau chisturi.

Panoramă dentară – Radiografie care arată întreaga cavitate orală și maxilarele într-o singură imagine.

Papilom oral – Formațiune benignă cauzată de virusul HPV, frecvent localizată pe limbă sau palat.

Paraclinic – Termeni care desemnează investigații complementare (ex: radiografii, teste de laborator).

Parodontaxie – Sângerare frecventă a gingiei, mai ales la periaj.

Parodontogramă – Diagramă folosită pentru evaluarea și monitorizarea sănătății parodontale.

Patologie orală – Ramură a medicinei care studiază bolile cavității orale.

Pedodonție – Specialitate stomatologică dedicată tratării dinților copiilor.

Periapex – Zona din jurul vârfului rădăcinii dentare.

Pericoronită acută – Inflamație acută a gingiei din jurul unui molar de minte parțial erupt.

Pericol apical – Infecție sau inflamație în apropierea vârfului rădăcinii.

Periodontită apicală – Inflamație cronică localizată în jurul apexului radicular.

Perioada de vindecare – Timpul necesar după extracții, implant sau chirurgie pentru regenerare completă.

Pigmentație dentară – Colorarea dinților cauzată de alimente, fumat, medicamente.

Pilon protetic – Dinte pregătit care susține o coroană sau punte.

Pin dentar – Tijă metalică inserată în dinte pentru a susține o obturație mare.

Placă de bruxism – Gutieră purtată noaptea pentru protecția împotriva scrâșnirii dinților.

Placă de contentie – Aparat ortodontic mobil utilizat după finalizarea tratamentului fix.

Plică gingivală – Mică formațiune moale la nivelul gingiei, deseori fiziologică.

Pneumatizare sinusală – Extinderea sinusului maxilar după extracția unui dinte posterior superior.

Polimerizare – Procesul de întărire a materialului compozit prin lumină UV sau reacții chimice.

Punte dentară – Lucrare protetică fixă pentru înlocuirea unuia sau mai multor dinți lipsă.

Postexodonție – Perioada de recuperare după o extracție dentară.

Postură mandibulară – Poziția naturală a mandibulei în repaus sau funcție.

Praf de bicarbonat (air flow) – Substanță abrazivă folosită pentru igienizarea profesională.

Preanestezie – Gel sau spray aplicat înaintea injecției pentru a reduce durerea.

Precizie ocluzală – Gradul în care dinții se potrivesc perfect în timpul masticației.

 Predicție ortodontică – Estimarea evoluției erupției și poziționării dinților la copii.

Premolar – Dintele situat între canin și molar, folosit pentru tăiere și mestecare.

Prevenție dentară – Toate măsurile luate pentru a evita apariția cariilor și a bolilor gingivale.

Primul molar permanent – Dinte-cheie în dezvoltarea ocluziei, erupe în jurul vârstei de 6 ani.

Prisma de smalț – Structura microscopică organizată a smalțului dentar.

Procedură endodontică – Etape standard în tratamentul canalului radicular.

Profilaxie profesională – Curățare, detartraj și periaj profesional realizat de medic sau igienist.

Progenie – Malocluzie în care mandibula este poziționată în fațamaxilarului (mușcătură inversă).

Prognatism maxilar – Maxilar superior proeminent față de mandibulă.

Progresia cariei – Evoluția cariei de la smalț spre dentină și pulpă.

Prolabare dentară – Înclinarea spre înainte a unui dinte sau grup de dinți.

Proteză fixă – Coroană, punte sau alte lucrări cimentate definitiv pe dinți sau implanturi.

Proteză mobilă – Lucrare protetică detașabilă pentru înlocuirea mai multor dinți lipsă.

Proteză scheletată – Proteză parțială mobilă cu bază metalică.

Protetician – Medic stomatolog specializat în lucrări protetice dentare.

Pulpă inflamată – Nerv dentar afectat de carie sau traumă, poate provoca durere intensă.

Pulpectomie – Îndepărtarea completă a pulpei din canalul radicular.

Pulpotomie parțială – Păstrarea unei părți din pulpa dentară sănătoasă în timpul tratamentului.

Punți provizorii – Lucrări temporare până la finalizarea celei definitive.

Puroi gingival – Semn de infecție parodontală sau dentară, necesită tratament urgent.

Purtător de proteză totală – Pacient care nu mai are niciun dinte natural și folosește proteze complete.

Purtător de aparat dentar – Persoană aflată în tratament ortodontic activ cu aparat fix sau mobil.

Parodontiu – Totalitatea țesuturilor care susțin dintele în os: gingie, ligament parodontal, cement și os alveolar.

Parodontită – Inflamație cronică a parodontiului, care poate duce la pierderea dinților.

Parodontologie – Specialitate stomatologică dedicată tratamentului țesuturilor de susținere ale dinților.

Pasta de dinți – Produs utilizat împreună cu periuța dentară pentru curățarea și protejarea dinților.

Periaj dentar – Acțiunea de curățare a dinților cu o periuță și pastă de dinți.

Periimplantită – Infecție inflamatorie a țesuturilor din jurul unui implant dentar.

Pericoronarită – Inflamație a gingiei din jurul unui dinte parțial erupt (de obicei molari de minte).

Periost – Membrană care înconjoară osul, esențială în regenerarea osoasă.

Pietre dentare (tartru) – Depuneri calcificate de placă bacteriană pe dinți.

Placă bacteriană – Strat moale de bacterii și resturi alimentare ce aderă la suprafața dinților.

Plombă – Denumirea populară pentru o obturație dentară.

Polizor dentar – Instrument rotativ folosit pentru netezirea sau reducerea suprafețelor dentare.

Pulpă dentară – Țesut moale din interiorul dintelui, format din nervi și vase de sânge.

Pulpită – Inflamația pulpei dentare, cauzată de obicei de carii profunde.

Pulpotomie – Îndepărtarea parțială a pulpei afectate, în special la dinții de lapte.

 

R

Radiografie panoramică – Radiografie care oferă imaginea completă a ambelor arcade și a structurilor maxilo-faciale.

Reabilitare orală – Refacerea completă a funcției și esteticii orale prin tratamente complexe.

Recesiune gingivală – Retragerea gingiei de pe suprafața rădăcinii dintelui.

Rădăcină dentară – Partea dintelui ancorată în osul maxilar sau mandibular.

Rizectomie – Îndepărtarea chirurgicală a unei rădăcini a unui dinte pluriradicular.

Radiografie bite-wing – Imagine care arată coroanele dinților superiori și inferiori pentru depistarea cariilor interdentare.

Radiografie endodontică – Imagine specifică folosită pentru a evalua tratamentul de canal.

Radiotransparență – Zone întunecate pe radiografie ce indică infecții, carii sau cavități.

Radiopacitate – Zone deschise la culoare pe radiografie, care indică prezența metalului, osului dens sau obturațiilor.

Reabilitare orală totală – Refacerea completă a funcției și esteticii orale prin tratamente complexe.

Reatașare gingivală – Refacerea conexiunii dintre gingie și suprafața dintelui după tratamente parodontale.

Rebază proteză – Procedură prin care baza unei proteze este refăcută pentru o potrivire mai bună.

Recăpățânarea cariei – Reapariția cariei într-o zonă deja tratată, de obicei sub o plombă.

Reconturare ocluzală – Remodelarea suprafețelor dentare pentru o mușcătură corectă.

Reechilibrare funcțională – Ajustarea mușcăturii și a poziției mandibulei pentru a preveni durerile ATM.

Reexpunere ortodontică – Procedură chirurgicală pentru a facilita erupția unui dinte blocat.

Refacere osoasă ghidată – Tehnică ce folosește membrane speciale pentru a stimula regenerarea osului.

Reflux gastroesofagian – Afectează smalțul dinților din cauza acidului care urcă în gură.

Regenerare tisulară – Refacerea naturală sau asistată a țesuturilor moi sau osoase.

Reinserție parodontală – Refacerea atașamentului dintre dinte și osul alveolar.

Remaniere osoasă – Remodelarea continuă a osului în funcție de forțele aplicate.

 Resorbție dentinară – Pierderea dinților din interior spre exterior, uneori după traumă.

Resorbție radiculară – Proces patologic în care rădăcina dintelui se topește parțial sau complet.

Reținere ortodontică – Mentenanța poziției dentare obținute după tratamentul ortodontic.

Rezonanță magnetică orală – Investigație rar folosită în stomatologie, pentru țesuturi moi.

Rizogeneză – Dezvoltarea și maturarea rădăcinii dentare

 

S

Sângerare gingivală – Simptom frecvent al inflamației gingiilor.

Scanare intraorală – Tehnologie digitală pentru a obține amprente precise ale danturii.

Sigilare dentară – Aplicarea unui strat protector pe șanțurile molarilor pentru prevenirea cariilor.

Sinus lift – Procedură chirurgicală de adăugare de os sub sinusul maxilar pentru implanturi.

Smalt dentar – Cel mai dur țesut din corpul uman, care acoperă coroana dintelui.

Somatizări orale – Simptome orale fără cauză dentară evidentă, asociate cu stres sau anxietate.

Spărtură interdentară – Spațiu între doi dinți vecini.

Stomatită – Inflamație a mucoasei bucale, cauzată de infecții sau alergii.

Stripping dentar – Reducerea ușoară a grosimii smalțului pentru a crea spațiu în tratamentele ortodontice.

Sutură chirurgicală – Fire utilizate pentru închiderea plăgilor după intervenții dentare.

Salivă – Lichid produs de glandele salivare, cu rol în digestie, igienă orală și protecție.

Salivă acidă – Salivă cu pH scăzut, favorabil apariției cariilor.

Sanitație orală – Curățarea completă a cavității orale înainte de lucrări sau intervenții.

Secreție purulentă – Semn de infecție avansată, necesită drenaj și antibiotic.

Septa sinusală – Mică structură osoasă în interiorul sinusului, importantă în sinus lift.

Sfat profilactic – Recomandare dată pacientului pentru a preveni probleme orale.

Sigilant dentar – Material protector aplicat pe șanțurile molarilor copiilor.

Simptom de durere la percuție – Durere când dintele este lovit ușor, semn de infecție apicală.

Sistem CAD/CAM – Tehnologie digitală pentru realizarea coroanelor și fațetelor în cabinet.

Smalț hipomineralizat – Smalț mai poros, predispus la carii și sensibilitate.

Smiloplastie – Remodelare estetică a marginilor incisivilor.

Soluție revelatoare de placă – Substanță colorată care evidențiază placa bacteriană.

Spălături antiseptice – Clătiri orale profesionale în caz de infecții.

Spasm muscular ATM – Contractură a mușchilor mandibulei, dureroasă și restrictivă.

Splintaj dentar – Legarea mai multor dinți mobili pentru stabilizare.

Stare edentată totală – Situație în care pacientul nu mai are niciun dinte natural.

Stimulare osală – Proces natural sau asistat care favorizează creșterea osoasă.

Stomatită protetică – Inflamație sub proteze mobile, cauzată de igienă deficitară sau purtare continuă.

Stripping interproximal – Îndepărtarea a câteva zecimi de milimetru din smalț pentru a crea spațiu între dinți.

Suprapunere dentară – Aliniere incorectă în care dinții se suprapun unii peste alții.

Supraprotezare pe implanturi – Proteză mobilă susținută de mai multe implanturi dentare.

Sutura postextracțională – Cusătura aplicată după extracția chirurgicală.

Tartru subgingival – Depuneri dure aflate sub linia gingiei, invizibile cu ochiul

 

T

Tartru dentar – Strat dur de minerale și bacterii aderente la dinți.

Tehnician dentar – Specialist care confecționează lucrările protetice (coroane, fațete, proteze).

Temporomandibular (ATM) – Referitor la articulația care leagă mandibula de craniu.

Terapie parodontală – Tratament al bolilor gingivale și ale osului de susținere.

Transluciditate dentară – Aspect natural semi-transparent al marginilor incisivilor.

Tratament de canal – Procedura prin care se curăță, se dezinfectează și se sigilează canalele radiculare ale dintelui.

Tratament ortodontic interceptiv – Intervenție timpurie la copii pentru a preveni problemele de aliniere dentară.

Trismus – Dificultate în deschiderea gurii cauzată de contractura mușchilor masticatori.

Tromboză sinusală – Complicație rară a infecțiilor dentare netratate care se poate extinde spre sinusuri.

Tuber maxilar – Zonă osoasă rotunjită situată în spatele molarilor superiori.

Tutanță ocluzală – Gradul de contact între dinții superiori și inferiori în ocluzie.

 

U

Ulcer aftos – Leziune mică, dureroasă, apărută pe mucoasa bucală.

 Ultrasonice (detartraj) – Tehnologie cu vibrații rapide pentru îndepărtarea tartrului.

Ureoliză – Proces enzimatic prin care bacteriile produc amoniac, afectând pH-ul bucal.

 

V

Veneers (fațete dentare) – Placaje subțiri aplicate pe dinți pentru corectarea formei și culorii.

Vestibul oral – Spațiul dintre obraji și dinți.

 Vibratoare ortodontice – Dispozitive care ajută la accelerarea mișcărilor dentare.

 Vitalitate dentară – Starea în care pulpa dentară este vie și funcțională.

 

X

Xenogrefă – Material de adăugare osoasă provenit din sursă animală (ex. bovină).

 

Z

Zâmbet gingival – Situație în care se expune o porțiune mare de gingie la zâmbet.

Zirconiu – Material ceramic alb, foarte estetic și rezistent, folosit la coroane și fațete.

Zona edentată – Spațiu gol în arcadă rezultat după pierderea unui dinte.

Zona interproximală – Spațiul dintre doi dinți adiacenți.

Zonă periapicală – Regiunea situată în jurul vârfului rădăcinii dintelui.

Zonă retromolară – Spațiul din spatele molarului al treilea, important în chirurgia orală.

Zugrăvirea gingivală – Colorație artificială sau patologică a gingiei.

Zgomot ATM – Sunet produs de articulația temporomandibulară în timpul deschiderii gurii.

Zonă de contact – Punctul unde doi dinți adiacenți se ating.

Zonă vestibulară – Partea exterioară a dinților, cea care se vede când zâmbim.

Zonă palatină – Suprafața interioară a dinților superiori, spre cerul gurii.

Zona cervicală – Partea dintelui situată la joncțiunea dintre coroană și rădăcină.

Zahăr fermentabil – Tip de zahăr care este transformat de bacterii în acizi ce atacă smalțul.

Zonă de retenție – Locul unde placa bacteriană sau alimentele se pot acumula ușor.

Zgomot articular – Pocnet sau frecare în articulația mandibulei, adesea asociat cu disfuncții.

Zona de reatașare – Spațiu în care gingia se poate reatașa de suprafața radiculară după tratament.

Zona crestală – Regiunea superioară a crestei alveolare, unde se inserează implanturile.

Zonă mucogingivală – Linia de tranziție dintre gingia fixă și mucoasa mobilă.

Zonă de rezistență – Zonă anatomică importantă pentru stabilitatea unei lucrări protetice.

Zonă de presiune – Parte a protezei care exercită presiune pe gingie sau os.

Zâmbet invers – Situație în care incisivii inferiori acoperă parțial pe cei superiori.

Zgomot la deschiderea gurii – Indică adesea o disfuncție articulară temporomandibulară.

Zonă funcțională – Partea dinților implicată direct în mestecare sau vorbire.

Zahăr ascuns – Zaharuri din alimente procesate care contribuie la apariția cariilor.

Zonă apicală – Zona de la vârful rădăcinii dintelui.

Zonă transgingivală – Parte din implant sau bont care traversează gingia.

Zona marginală – Marginea restaurării protetice la contactul cu gingia.

Zonă de inserție protetică – Regiunea unde se fixează o lucrare protetică pe suportul dentar sau osos.

Zgomote crepitante – Sunete ca de “nisip” în articulație, semn de uzură.

Zâmbet fals – Expresie facială care nu implică mușchii oculari, fără emoție reală.

Zgomote funcționale – Sunete normale sau anormale produse în timpul masticației.

Zona embrionară dentară – Etapa de formare a mugurilor dentari în uter.

Zona postextracțională – Regiunea rămasă după extracția unui dinte.

Zona radiotransparentă – Zonă mai închisă la culoare pe radiografie, indicând infecție sau chist.

Zona radiopacă – Zonă albicioasă pe radiografie, indicând prezența unui metal sau os dens.

Zonă critică – Zonă cu risc mare de infecție sau complicații în stomatologie.