PERIIMPLANTITA

Periimplantita: Ce este, cum o recunoști și cum se tratează eficient?

Află ce este periimplantita, cum recunoști semnele inflamației în jurul implantului dentar și ce opțiuni moderne de tratament există pentru a salva implantul.

Periimplantita este o afecțiune serioasă, dar tratabilă, care poate compromite un implant dentar. Cu diagnostic la timp și tratament corect, zâmbetul tău rămâne în siguranță.

In ultimii ani, implanturile dentare au devenit soluția standard pentru înlocuirea dinților pierduți. Ele oferă estetică, funcționalitate și confort, adesea redând pacienților încrederea în sine. Însă, dincolo de succesul lor, există o complicație care poate trece neobservată până devine o problemă reală – periimplantita.

Din perspectiva mea, ca medic chirurg cu experiență în implantologie și reconstrucții orale, periimplantita este o afecțiune care, dacă este ignorată sau descoperită prea târziu, poate compromite rezultatele întregului tratament. Și ceea ce este cel mai frustrant este că, de cele mai multe ori, putea fi prevenită.

Periimplantita este o inflamație progresivă a țesuturilor care înconjoară implantul dentar. Mai exact, este o infecție cronică ce afectează inițial gingia, iar apoi osul care susține implantul. Evoluează lent, fără simptome evidente la început, ceea ce o face extrem de periculoasă. Mulți pacienți nu simt nicio durere, dar pierderea osoasă poate avansa semnificativ, până în punctul în care implantul devine instabil și trebuie îndepărtat.

Trebuie menționat că periimplantita nu apare dintr-o dată. Ea debutează într-un stadiu incipient numit mucosită periimplantară. Aceasta este o inflamație superficială a gingiei din jurul implantului și, în acest stadiu, afecțiunea este complet reversibilă. Dacă se intervine la timp, printr-o igienizare profesională atentă, utilizarea de antiseptice locale și ajustarea igienei pacientului, vindecarea este completă și fără consecințe. Din păcate, majoritatea pacienților nu ajung în cabinet în această etapă, ci abia atunci când pierderea osoasă este deja instalată.

Una dintre întrebările pe care o primesc frecvent în cabinet este: „Cine este vinovat pentru apariția periimplantitei?”. Răspunsul nu este simplu. Nu este vorba despre o greșeală a unui singur om, ci despre o responsabilitate comună. Igiena orală deficitară este un factor major, dar nu este singurul. Fumatul, bolile sistemice precum diabetul, lipsa controalelor periodice și, uneori, adaptarea incorectă a lucrării protetice pot contribui la apariția acestei inflamații. Este esențial ca pacientul să înțeleagă că implantul nu este un „dinte artificial de titan indestructibil”, ci un element care are nevoie de întreținere atentă, chiar mai mult decât un dinte natural.

Recunoașterea simptomelor de către pacient, acasă, este dificilă, dar nu imposibilă. Gingia roșie, umflată, care sângerează la atingere sau la periaj, respirația urât mirositoare sau gustul metalic persistent sunt semne de alarmă. De asemenea, durerea în jurul implantului, retracția gingivală sau, în stadii avansate, mobilizarea implantului, ar trebui să trimită pacientul de urgență la medic. Este vital ca pacienții cu implanturi dentare să vină la controale regulate, cel puțin o dată la șase luni. Aceste vizite permit evaluarea radiologică și clinică a implanturilor și identificarea oricărei probleme înainte ca ea să devină ireversibilă.

Un alt aspect extrem de important este igiena orală zilnică. Pacienții cu implanturi trebuie să înțeleagă că periajul obișnuit nu este suficient. Spațiul dintre gingie și implant este o zonă vulnerabilă, unde se acumulează bacterii. De aceea, folosirea dușului bucal devine esențială. Acest dispozitiv permite curățarea în profunzime a spațiilor interdentare și subgingivale, îndepărtând resturile alimentare și reducând semnificativ încărcătura bacteriană. Din experiența mea, pacienții care folosesc zilnic duș bucal și vin la controale regulate rareori dezvoltă periimplantită.

Totuși, ce se întâmplă dacă periimplantita s-a instalat deja? În funcție de stadiu, tratamentul poate varia. În primele faze, este posibilă decontaminarea zonei prin metode nechirurgicale – igienizări profesionale, antiseptice locale, antibiotice și monitorizare atentă. În cazurile moderate sau avansate, intervenția chirurgicală este necesară: se îndepărtează țesutul inflamat, se curăță suprafața implantului și, în unele cazuri, se realizează aditii osoase pentru a recupera osul pierdut. Dacă implantul este compromis total, acesta trebuie îndepărtat și zona pregătită pentru o viitoare reconstrucție.

Este important de știut că tratamentul nu are întotdeauna o rată de succes de 100%. Cu cât se intervine mai târziu, cu atât șansele de salvare a implantului scad. De aceea, accentul trebuie pus, înainte de toate, pe prevenție și educație.

În concluzie, periimplantita este o afecțiune serioasă, dar nu imposibil de controlat. Cu o igienă orală riguroasă, utilizarea zilnică a dușului bucal, controale periodice și o colaborare strânsă cu echipa medicală, implantul dentar poate fi menținut sănătos mulți ani. Ca medic chirurg, îți spun sincer: nu trata implantul ca pe un obiect „pus acolo și uitat”. Tratează-l cu respectul și grija cu care îți tratezi proprii dinți. Pentru că și el are nevoie de atenție, ca să-ți poată susține zâmbetul.

Pot pune un nou implant dacă am avut periimplantită?

Răspunsul unui medic chirurg cu experiență în reconstrucții și reimplantare

Aceasta este, poate, una dintre cele mai frecvente întrebări pe care o primesc din partea pacienților care s-au confruntat cu periimplantita: „Mai pot pune alt implant după ce l-am pierdut pe cel vechi?”
Este o întrebare firească, însoțită adesea de teamă, frustrare sau chiar sentimentul că „totul s-a pierdut”.

Vestea bună este că, în majoritatea cazurilor, răspunsul este da, se poate insera un nou implant, dar nu imediat și nu în orice condiții. Totul depinde de cât de mult os s-a pierdut în urma infecției, de starea generală de sănătate a pacientului și de calitatea țesuturilor rămase în zonă.

Periimplantita, mai ales în formele avansate, duce la resorbție osoasă – adică pierderea osului care susținea implantul. În acest caz, prima etapă nu este reimplantarea, ci reconstrucția osului. În funcție de cât de gravă a fost distrugerea, putem avea nevoie de adiții osoase, grefe de os, membrane speciale sau chiar intervenții de sinus lift, în cazul maxilarului superior. Aceste proceduri au rolul de a reface volumul osos pierdut și de a crea o bază stabilă pentru un viitor implant.

Este important ca pacientul să înțeleagă că nu graba aduce succesul, ci răbdarea și respectarea etapelor. Am avut cazuri în care, după o periimplantită severă, am reconstruit zona pas cu pas, iar după câteva luni – uneori chiar un an – am reușit să inserăm cu succes un nou implant, care funcționează impecabil și astăzi.

În concluzie, da, se poate insera un nou implant după periimplantită, dar numai dacă se respectă o serie de condiții clinice și biologice stricte. Nu toți pacienții sunt candidați ideali imediat, dar, cu răbdare și un plan de tratament corect, rezultatele pot fi excelente.
Ce este esențial este să nu pierzi încrederea, să vii la control și să ne bazăm deciziile pe date clare, nu pe grabă sau presupuneri.

Leave a reply