Sinuzita Maxilară Odontogenă – Tot ce Trebuie să Știi despre Cauze, Simptome și Opțiuni de Tratament

Află ce este sinuzita maxilară odontogenă, cum apar infecțiile dentare ce cauzează inflamația sinusului maxilar și ce soluții există pentru a-ți recăpăta sănătatea.

Sinusul maxilar se află într-o strânsă legătură cu dantura maxilară superioară. Atunci când un dinte din zona maxilarului prezintă infecții sau leziuni de tip carie profundă ori chist radicular, acestea pot ajunge să inflameze mucoasa sinusului, producând așa-numita sinuzită maxilară odontogenă. Interacțiunea dintre stomatologie și specialitățile ORL este, așadar, esențială pentru a înțelege cauzele reale ale inflamației sinusale și pentru a aplica un tratament corect și durabil.

În cele ce urmează, vom vedea ce reprezintă sinusul maxilar, de ce problemele dentare pot deveni factori declanșatori ai unei sinuzite, ce simptome sugerează o afectare a acestei cavități și, cel mai important, cum se poate preveni și trata. Dacă te confrunți cu dureri faciale, presiune sub orbită sau un disconfort dentar persistent, acest articol îți va oferi reperele necesare pentru a-ți restabili sănătatea oro-sinusală.

1. Sinusul maxilar și importanța sa în anatomia feței

1.1. Localizarea și structura

  • Sinusul maxilar (sau antrul maxilar) este cea mai mare dintre cele patru cavități paranazale.
  • Este situat în osul maxilar, deasupra rădăcinilor molarilor și premolarilor superiori, având formă piramidală și un volum variabil (în medie 15-20 cm³).
  • Pereții sinusului sunt tapetați de mucoasa sinusală (membrana Schneideriană), care are rol de protecție, filtrare și secreție de mucus.

1.2. Raporturile cu dinții superiori

  • Cea mai subțire porțiune a osului maxilar se află la nivelul planșeului sinusului, unde rădăcinile dinților molari (și uneori premolari) pot fi foarte aproape.
  • Există cazuri când vârfurile rădăcinilor dentare pot protruziona în interiorul sinusului, separarea dintre rădăcina dintelui și cavitatea sinusală fiind realizată doar de mucoasa sinusală și un strat osos minim.
  • Această apropiere anatomică explică frecvența cu care infecțiile dentare pot migra către sinus sau, invers, inflamațiile sinusale pot mima dureri dentare.

1.3. De ce este important sinusul maxilar?

  • Ușurarea craniului: Cavitățile sinusale reduc masa osoasă a feței, menținând totodată rezistența structurală.
  • Rol în respirație: Filtrează și umidifică aerul inhalat, captând particulele și microbii.
  • Rezonanță vocală: Influențează timbrul vocii prin spațiul aerat pe care îl creează.
  • Funcție de protecție: Atunci când microorganismele sunt prinse în mucus, mucoasa sinusală le elimină prin orificiile de drenaj către fosele nazale.

2. Sinuzita: definire, tipuri și legătura cu patologia dentară

2.1. Ce este sinuzita?

Sinuzita reprezintă inflamația mucoasei sinusurilor paranazale. Atunci când inflamația se concentrează la nivelul sinusului maxilar, vorbim despre sinuzită maxilară.

  • Sinuzită acută: Durează până la 4 săptămâni, cu debut brusc și simptome intense (dureri, obstrucție nazală, secreții purulente).
  • Sinuzită subacută: Interval de 4-12 săptămâni, cu episoade de ameliorare și agravare.
  • Sinuzită cronică: Persistentă peste 12 săptămâni, cu simptome mai difuze, dar recurente.

2.2. Ce înseamnă „odontogenă”?

  • Originea dentară: Sinuzita maxilară este denumită „odontogenă” atunci când infecția pornește de la un dinte situat în vecinătatea planșeului sinusal.
  • Infecțiile de natură dentară (abcese, chisturi, granulom, parodontită apicală) au capacitatea de a perfora osul subțire și de a inflama membrana sinusală.

2.3. Diferența față de sinuzita de altă etiologie

  • Sinuzita maxilară non-odontogenă poate fi cauzată de răceli, rinite, polipi nazali, alergii etc.
  • În cazul celei odontogene, cauza principală este un focar infecțios la rădăcinile dinților sau o comunicare oro-sinusală post-extracție.

3. Cauzele care determină sinuzita maxilară odontogenă

3.1. Cariile dentare profunde și inflamațiile pulpei

  • Cariile avansate pot ajunge până la nerv (pulpa dentară), ducând la pulpita acută sau cronică.
  • Inflamația trece dincolo de apexul rădăcinii, formând abcese sau granuloame, care pot eroda osul și migra în sinus.

3.2. Parodontita apicală cronică

  • Este rezultatul unor infecții netratate la nivelul vârfului rădăcinii dintelui, putând forma un granulom, un chist sau un abces lateral.
  • În timp, acestea pot perfora planșeul sinusului și contamina cavitatea.

3.3. Traumatisme și extracții dentare complicate

  • Extracția unui molar superior poate duce, în cazul unor rădăcini lungi sau anatomii atipice, la perforarea mucoasei sinusale, creând fistule oro-sinusale.
  • Dacă nu se tratează această comunicare și nu se închide, bacteriile orale pot pătrunde ușor în sinus, declanșând sinuzita.

3.4. Implanturile dentare

  • Dacă osul maxilar nu are grosime suficientă și tehnica chirurgicală nu include un sinus lift (adiție osoasă), implantul se poate insera prea sus, perforând membrana sinusală.
  • Bacteriile pot coloniza zona implantului în sinus, generând inflamație.

3.5. Lucrările protetice inadecvate

  • Coroanele, punțile sau obturațiile (plombele) „închise” peste un focar infectat (de ex. un canal netratat corect) pot menține un focar care, în timp, migrează spre sinus.

4. Cum recunoaștem sinuzita maxilară odontogenă: simptome și diagnostic

4.1. Simptome frecvente

  • Durere facială localizată deasupra molarilor superiori și a pomeților, intensificată la aplecarea capului.
  • Senzație de presiune sau de tensiune în regiunea obrajilor.
  • Nas înfundat pe partea afectată, secreții nazale mucopurulente.
  • Durere dentară (sau difuză la mai mulți dinți superiori), care nu se ameliorează decât temporar la analgezice.
  • Edem (umflarea) gingiei și posibila drenare de puroi la nivelul vestibulului bucal, sugerând abces dentar.

4.2. Diagnostic diferențial

  • Examinare clinică dentară: Palparea gingiei, verificarea mobilității dentare, testarea răspunsului la rece/cald.
  • Radiografia panoramică (ortopantomogramă) sau CBCT (cone beam): Relevă focarele dentare (carii, chisturi, abcese) și gradul de umplere cu lichid a sinusului.
  • Consult ORL: Pentru evaluarea permeabilității fosei nazale, observație la endoscopia nazală, teste de rinoscopie anterioară.
  • Teste de laborator: De regulă, leucocitoză ușoară (creșterea numărului de globule albe) în fazele acute.

5. Opțiuni de tratament: eliminarea cauzei și gestionarea simptomelor

5.1. Tratament dentar (cheia rezolvării sinuzitei odontogene)

  1. Endodonție (tratament de canal): Dacă un dinte cu carie profundă și pulpă necrozată este cauza, se curăță și se obturează canalele radiculare pentru a elimina focarul.
  2. Rezecție apicală sau chiuretaj periapical: În cazul granuloamelor ori abceselor radiculare, medicul poate exciza apexul rădăcinii și inflamația localizată, menținând totuși dintelui șanse de păstrare.
  3. Extracția dintelui: Dacă structura dentară e irecuperabilă sau infecția e prea avansată, se recurge la extracție, urmată de îngrijiri pentru închiderea eventualei fistule oro-sinusale.

5.2. Terapie medicamentoasă și controlul inflamației

  • Antibiotice cu spectru adecvat: Peniciline, cefalosporine, clindamicină ori combinații, ajustate pentru flora din cavitatea orală și sinusuri.
  • Antiinflamatoare/analgezice: Ajută la reducerea edemului și a disconfortului.
  • Decongestionante nazale sau spray-uri cu soluție salină: Susțin drenajul normal al sinusului.

5.3. Management ORL și proceduri chirurgicale

  • Evacuarea sinusală endoscopică (FESS): Dacă există blocaj cronic, polipi sau un proces inflamator persistent, ORL-istul poate curăța și ventila sinusul.
  • Chirurgie clasică Caldwell-Luc (rară în prezent): Acces prin fosa canină pentru a curăța sinusul, se utilizează în cazuri deosebit de complexe.

5.4. Reabilitare protetică sau implantologică ulterioară

  • După eradicarea infecției, se poate reevalua situația alveolară și sinusul. Dacă e nevoie de reconstrucție dentară (implant), se respectă indicația de sinus lift și se confirmă radiologic absența inflamației sinusal.

6. Prevenție și îngrijire pe termen lung

6.1. Igienă orală riguroasă

  • Periaj corect de două ori pe zi, cu pastă de dinți fluorurată și peri soft/medium.
  • Ață dentară și apă de gură antiseptică după sfatul medicului.

6.2. Controale stomatologice periodice

  • Investigații la 6 luni pentru a detecta cariile incipiente și a remedia obturațiile vechi.
  • Radiografii de control pentru a identifica granulome, chisturi sau alte leziuni apicale ce pot avea potențial infecțios.

6.3. Proceduri chirurgicale corecte

  • Extracțiile la molarii superiori, inserarea de implanturi: toate acestea necesită o evaluare radiologică atentă, pentru a detecta proximitatea sinusului și a planifica eventualele manopere complementare (sinus lift).

6.4. Monitorizarea post-tratament

  • După tratamentul unei sinuzite odontogene, e important să ai controale la stomatolog și, dacă e cazul, la ORL, pentru a verifica vindecarea și absența recidivei.

Sinuzita maxilară odontogenă este un exemplu elocvent despre cât de strâns este legată sănătatea dentară de starea generală a organismului. Sinusul maxilar, situat deasupra rădăcinilor molarilor și premolarilor superiori, poate fi rapid afectat de infecțiile dentare profunde, ducând la inflamație, dureri faciale, presiune la nivelul obrajilor și secreții nazale. Pentru a preveni aceste probleme, medicul stomatolog joacă un rol esențial: identifică și tratează la timp leziunile dentare (carii, abcese, parodontite apicale) care altfel se pot propaga la sinus.

Când sinuzita este deja instalată, o abordare completă—de la tratament endodontic sau extragere a dintelui afectat, până la eventuale intervenții ORL—poate eradica sursa infecției și restabili confortul pacientului. Prin controale dentare periodice, o igienă orală impecabilă și, la nevoie, o colaborare strânsă între stomatolog și specialistul ORL, pacienții pot evita complicațiile și pot beneficia de un zâmbet și o respirație fără griji.

Leave a reply